• RSS
  • Facebook
  • Twitter
Monday
27
May
2013
Comments

Cine e pe primul loc, cine e pe primul loc, URSU e, URSU eeee! Lasati-ma sa detaliez…URSU este numele echipei cu care am participat la prima editie a concursului de pescuit sportiv organizat de HP la Piscicola Fundulea. Subsemnatul si Alex Spita, pescar de pe malurile Dunarii Brailene au acaparat toata atentia cu un rezultat de exceptie: 4,5 Kg. Ca sa intelegeti magnitudinea :)))…echipa de pe locul 2 a avut 2.1 kg, cu alte cuvinte, mai putin de jumatate din cantitatea noastra. Dar hai sa detaliem putin:

Ora 5:45 senor Mircea poposeste in Drumul Taberei la volanul unui Peugeot 206. Putin adormit, s-a trezit imediat cand a vazut cele “cateva” bagaje care trebuiau inghesuite in micutul portbagaj: 2 lazi frigorifice, 3 galeti, 1 rucsac, 1 scaun, o sacosa cu juvelnicul si minciocul + echipamentul de pescuit, 3 undite si 3 lansete. Astea doar de la mine :))). Ca mai avea si el precum si ceilalti 2. Buuun…zis si facut, le aranjam ca la carte si plecam spre Iancului sa-l agatam pe tovarasu’ Spita (al meu coechipier). De la floraria de pe colt…vorba lui Mircea…in intersectie acolo era cate o florarie pe fiecare colt :)…nici o problema, instinctul nostru de pescari nu ne-a inselat si am oprit fix unde trebuia. In cateva minute isi face aparitia si tovarasu’ Spita, cu ochelarii de soare pe ochi, pregatit de marea captura. O poza pentru eternitate – checked! Ne urcam in masina si pornim catre ultimul pescar…Alex Mihalache. Ajungem la Policlinica Titan, Spita pleaca dupa tigari ca tre sa fie pregatit pe balta…inarmat cu rabdare si tutun iar eu si Mircea asteptam 2-3 minute sa apara celalalt Alex.

Gata, suntem toti 4 si purcedem catre autostrada spre locul cu pricina. Nici n-am iesit bine pe autostrada ca am si iesit de pe autostrada :). Tre’ sa gasim drumul spre balta. E dupa terenul de fotbal, al doilea drum spre stanga. Bine, bine, dar unde e terenul? Incepem si intrebam…raspunsurile localnicilor sunt bulversante :))). Dupa ce intram pe un drum recomandat cu incredere de un tataie care statea cu patrunjelul la sosea, realizam ca nu ala e drumul si ne intoarcem. O luam pe bajbaite…trecem din nou pe langa tataie si-i aruncam o privire “oachesa” printre dinti :). Mai incercam…aa…uite terenul. Asta tre sa fie drumul…intram pe el si usurel-usurel ajungem la locul faptei. Debarcam repede debordand de optimism, nerabdare si…foame. Spita deja isi scoate sendvisul ca sa fie satul cand da de mancare la peste. Eu cu Mircea ne bagam repede sa tragem la sorti locul de concurs. Zis si facut…eu trag biletelul cu numarul 18 si Mircea pe cel cu nr 14. Ceva nu da bine la calcul. Incercam sa facem cateva mismasuri dar nu ne merge. Avem insa aprobare sa facem schimb cu altcineva ca sa putem sta unii langa altii. Nu de alta dar aveam berica la rece. Cum ce berica? CIUC Radler. (apropo…de cate ori am scris in paginile acestui blog de Ciuc Radler ar trebui astia sa-mi dea sa beau gratis cativa ani).

In fine…mergem mai departe…locurile de concurs erau pe celalalt mal al baltii, ne urcam din nou in masina si plecam repede. Ajungem repede pe partea cealalta si incepe panica. Drumul e cam in panta, putin cam ud pe jos, masina destul de micuta. La un momenta dat am vrut sa cobor din masina dar i-am vazut pe cei doi Alex pe bancheta din spate cu un zambet care nu era al lor asa ca m-am razgandit. Le era ca se rastoarna masina …nu e de mirare…greutatea mea e oarecum pe la jumate din cea a masinii :p…eram pe pozitie de stabilizator. Ajungem la locul meu si al lui Alex (18) si vedem ca mai e o masina acolo. Imediat incepe targuiala si reusim cu binevointa participantei de pe locul 19 sa facem un schimb avantajos. Asadar al doilea obiectiv a fost atins 😀 (primul era sa ajungem la balta in timp util). Incepe marea debarcare. Scoatem sculele si toate celelalte din masina si ne pozitionam pe locuri. Ma apuc de pregatit nada: groundbait de capsune si ttx. Plus cateva ingrediente top secret ;). In cateva minute totul era pregatit, am inceput sa nadim si apui ne-am aruncat cozile in balta. Rezultatele au venit imediat. Alex a scos unul dupa altul 2 guvizi cand degetul mijlociu :) pe care i-a aruncat inapoi. Parerea mea…miscarea asta a fost castigatoare :). Arunc si eu feederul si incepe asteptarea. Nu avem de asteptat mult, Alex incepe sa scoata carasei, eu la fel. Langa noi Mircea si Alex M someaza. Baga baietii cate o berica, Mircea fara alcool 😉 prietenii stiu de ce…scriu asta :). In standul din stanga noastra la fel, lumea doar asteapta. La noi pe stand caraseii sunt pe val. De fapt hai sa nu exageram, ca nu trageau atat de mult…dar erau. Cu 2 ore inainte de finalul competitiei aveam cam 2 kg jumatate, Alex Spita tinand steagul sus, avand probabil cateva sute de grame inaintea mea chiar. In stanga si in dreapta noastra doar cate un pestisor ratacit. Arunc din nou feederul si cum necum, imi zboara montura cu cosuletul. Iau o decizie de moment. Intrucat nu a intrat peste mai mare ci la fel ca cel de la undita, renunt la feeder si bag o undita. Mai prepar putina nada, din nou ingrediente secrete, bag si niste viermusi vii, putin porumb si arunc 2-3 maini. Apoi lansez unidta la apa. Ce a urmat? O perioada cam de o ora si ceva in care practic caraseii mi-au intrat pe banda rulanta. Aruncam, asteptam cateva secunde, scoteam, caraselul intra direct in galeata. Colegii din stanga deja au strans si au plecat. Mircea si Alex M le-au luat locul si s-au intins pe ponton pentru bronzul perfect. Dupa o ora si jumatate, concursul e la final, cantitatea de peste aproape dubla decat la momentul deciziei de a renunta la feeder. Ma intreb daca as fi pescuit la undita de dimineata la ce cantitate ne aflam acum?

Ne apucam de strans sculele sa mergem la cantarul oficial. Pe langa noi trece o echipa cu un crapcean de cam 2 kg…si cam atat. Admiram pestele, incercam sa aflam cum a fost capturat dar realizam ca din punct de vedere al cantitatii suntem peste. Echipa URSU zambeste. In fine, una peste alta, ajungem la cantarul oficial. In momentul in care rasturnam pestele din galeata in punga …rumoare in public :D. Arbitrul deja arunca bomba: “Cred ca avem castigatorii…neoficial deocamdata”. Echipa URSU zambeste…din nou. Varsam pestele pe iarba si ne tragem in poze langa captura. Mai apar echipe la cantar…nici o emotie. Apare cineva cu care parea ca suntem in competitie…are loc cantarul…1,93 KG. Echipa URSU zambeste…fara numar. In timp ce arbitrul intocmea clasamentul scoatem micii si-i aruncam pe gratar. Meritam.

Gata…se anunta rezultatele…cea mai mare captura, cea mai mica, locul 3, locul 2 si locul 1. Care nu suntem noi. Arbitrul isi face mea culpa, citise cu un rand mai sus de pe foaia cu echipele. Nu are cine sa fie. Castigatori detasati, cu 4,5 KG, Adi Niculae si Alex Spita, echipa URSU. Ni se inmaneaza cupa, medaliile de castigatori, premiile (o lanseta de crap cu mulineta + cutie de momeli). Ne tragem in poze cu zambetul A4 pe fata. Acceptam laudele de la toata lumea si ne mandrim cu nada si decizia de a pescui la peste mic in loc de a miza doar pe crapi capitali. Lumea incepe sa se risipeasca, noi ne strangem langa gratar, scoatem micii si-i bagam la ghiozdan alaturi de inca un Ciuc Radler si ne relaxam trecand in revista principalele momente de succes are partidei.

Cam asa a aratat ziua de sambata, 25 Mai. Echipa URSU cucereste prima editie a concursului de pescuit sportiv organizat de HP si asteapta cu nerabdare urmatoarea editie unde trebuie sa-si apere trofeul :).

Categories: Uncategorized

Leave a Reply