• RSS
  • Facebook
  • Twitter
Thursday
05
June
2014
Comments

Sambata, 31 Mai

Ora 6:30, dimineata, Gara de Nord, Bucuresti. Doar ce m-am urcat in tren si astept sa plece, linistit, cu castile in mana sunt pregatit pentru 4 ore de muzica; destinatia: Galati, orasul studentiei mele; scopul si durata vizitei :) – reuniunea de 10 ani de la absolvirea facultatii: 3 zile de reintoarcere in timp. Nu am emotii, de fapt de fel nu prea am emotii. Daca ma gandesc bine sunt si putin imbufnat, am dormit doar 3 ore, plus ca sunt destul de ofticat ca nu toti colegii pe care i-am contactat s-au “inscris” pe lista. Asta e! Exact cand sa ma pregatesc sa-mi pun castile o vad pe una dintre colegele mele de facultate…long time no see…10 ani :). Si pune-te nenica pe vorba, sa treaca timpul. Povestim vrute si nevrute si timpul chiar trece. Nici nu observam ca s-a facut 10 si coboram la Braila pentru ca de acolo ne ia cu masina alta colega. Mergem sa luam sampania si piscoturile pentru la facultate. La ora 12:30 suntem deja la noul sediu al Facultatii de Litere, ne strangem unul cate unul si mergem in sala de curs unde asteptam in van sa vina si profii. Macar unul. N-avem noroc. Apelam la sotia unui coleg pentru a striga “catalogul” si intram in joc povestind cate 2-3 cuvinte despre fiecare. Ciudat. Locul pare atat de strain, nu-mi spune nimic. Ajuta mult faptul ca vad oameni dragi, atat de dragi. Sunt neschimbati aproape, doar eu am o mie de fire albe si cam tot atatea kile in plus :). Atat, ca in rest sunt la fel de pus pe glume, pe ironii foarte putin fine :) ca intotdeauna. Unii dintre noi au si copii si povestesc despre viata de parinte. Radem, glumim dar parasim si incinta. Destinatia…Universitatea. Da, Universitatea, sediul vechi al Facultatii de Litere, acolo unde chiar “pierdeam” timpul in urma cu 10 ani. Zis si facut, ne urcam in masini si purcedem catre locul faptei. Nici n-ajungem bine ca incepem sa ne tragem in poze. Fiecare cu fiecare, toata lumea cu toata lumea si bineinteles eu cu toate fetele :). Printre clickurile aparatului foto mai aud un click. S-a declansat nostalgia. Si nu m-a mai lasat din acel moment timp de cel putin trei zile. Am inceput sa vad cum treptele se umplu cu zeci de studenti, galagiosi, unii grabiti catre nicaieri, altii tragand tacticos din tigara. Imi amintesc de examenul de admitere, unde am venit impreuna cu prietenul meu cel mai bun de la acea vreme, unde in timp ce altii se stresau sa invete pe ultima suta de metri, noi radeam si racolam oameni pentru a merge la film (Mumia), unde ne bagam in seama indeosebi cu gagicutele insetati de cuceriri de moment. Intram in Universitate. Parca e mai impunatoare ca niciodata. Desi au trecut 10 ani, parca era ieri. Mi-aduc aminte de salile de clasa unde mergeam la seminarii (peste cursuri saream cu brio). Toti ne indreptam ca din pusca spre locul unde probabil ca am petrecut cel mai mult timp in facultate: bufetul de la demisol. Locul unde ne luam cafeluta, sucul si punga de crochete si unde povesteam cate-n luna si-n stele, unde ne dadeam cu parerea despre orice si nimic. Probabil ca pe locul 2 este xeroxul, urmatorul loc pe unde ne faceam veacul :))).  N-am timp sa ma afund in visare pentru ca trebuie sa ne miscam. Mergem sa mancam ceva, se alege drept locatie unul dintre locurile pe unde mai taiam frunza in urma cu un deceniu: Corso. Continuam interactiunea printre imbucaturi de pizza, paste si alte preparate locale :) pentru ca intr-un final sa ne hotaram sa mergem sa facem cumparaturile si sa ne indreptam catre locul unde e masa si dansul :), o pensiune retrasa, putin la iesirea din Galati, locul perfect pentru clipe de reamintire. Pregatim gratarul, punem muzica din anii studentiei, radem, glumim, eu fac misto ca intotdeauna de una dintre colege pe care saraca am exasperat-o in cei 4 ani de “studii” dar care accepta glumele cu zambetul pe buze desi se preface putin deranjata, de ochii lumii mai mult. Ea stie ca nu o fac cu rautate. De fapt cred ca toata lumea stie asta. Ma retrag cateva momente cu un coleg si prieten bun, e neschimbat omul, chiar arata la fel. Ne facem confidente unul celuilalt cu trimitere la anii de atunci dar si cu radacini infipte in prezent. Desi imi pica ochii-n gura de somn, nu ma las, incerc sa ma bucur cat pot de prezenta acestor oameni dragi. Dar varsta incepe sa-si spuna cuvantul :)). Ne uitam la ceas…s-a facut 3 noaptea. Incet, incet, incepem sa ne retragem pe la camerele noastre, parca putin cu ciuda ca nu ne putem invinge oboseala.

Duminica, 1 Iunie

Deschid ochii, ora 7:54. Nu ma mira, nu pot dormi mult. Sunt odihnit. Stau putin pe telefon si revad pe facebook intamplari ale prietenilor mei virtuali din ziua precedenta. Unii s-au casatorit, le urez casa de piatra, altii si-au sarbatorit ziua de nastere, le urez la multi ani cu intarziere. In fine, 8:30 cobor si-l gasesc pe unul dintre colegi gata de plecare. Tre’ sa ajunga departe si ziua nu e chiar atat de lunga. Ne strangem in brate ca doi copii…de doua ori. Ne-a fost dor unul de celalalt, de momentele cand jucam Heroes sau cand radeam analizand versuri de Parazitii. Incep sa coboare si ceilalti, luam micul dejun si ne pregatim de plecare. Eu imi mut resedinta in Galati unde am inchiriat un apartament aproape de centru pentru a avea timp sa ma bucur de oras. Abia astept sa ajunga si Daniela, ea nu a putut veni de sambata, nu de alta dar am o sotie workaholic. Ma multumesc ca ajunge azi,  putea sa ramana la Bucuresti sa se odihneasca, dar stie ce mult inseamna pentru mine sa fie si ea aici. Abia astept. Aaah…am mai zis. Mai zic odata. Abia astept sa o duc prin locurile pe unde umblam in urma cu 10 ani, pe unde imi plimbam pe atunci cuceririle, pe unde cantam cu trupa, pe unde aveam cuibusoarele de nebunii :). Pana atunci mai merg cu cativa colegi la o terasa pe faleza. Muzica de relaxare, apa cat vezi cu ochii, aproape chiar prea multa, mai sa ajunga pana la terasa :). Liniste, munti in departare, atmosfera de vacanta. Timpul trece, vine amiaza, ajunge si Daniela. Parcheaza masina, nici n-o las sa-si ia geaca si o trag dupa mine. Si daca pana acum a fost cum a fost cu tinutul nostalgiei in frau, de acum nu a mai fost posibil. O tin strans pe Daniela de mana in timp ce merg spre faleza. Privim amandoi catre aleea ce da spre faleza si gand la gand cu bucurie o asemanam cu “La Rambla” din Barcelona. Revedeam acum parca drumul pe care-l faceam spre faleza, prima oara chiar in ziua inscrierii la facultate, cu o gacica din Fetesti pe care am agatat-o in tren. E neschimbat. La capat gasim statuia lui Bratianu aratand catre Dunare. Alta asemanare cu La Rambla. Acolo Columb vegheaza marea. Revad aici scena pe care deunazi cantam in fata a mii de oameni si a celor mai buni prieteni care au venit din Calarasi pentru a ne petrece Sfantul Andrei si zilele Galatiului impreuna. Mergem din nou la o terasa unde ne vedem cu cativa colegi. Cei care au avut bunavointa sa renunte la alte planuri de duminica si mai stea la un pahar de suc si unul de vorba. Ii prezint Danielei. Cat imi e de ciuda ca nu i-a vazut pe toti, ca nu m-a vazut in mediul meu intre ei. Terminam si cu terasa si o luam agale spre Universitate. Trebuie sa o vada si Daniela. Revad la fiecare pas parca locuri atat de familiare, parca ieri am plecat de acolo. Uite magazinul “Modern”…nu se mai numeste asa. De-acolo mi-am luat geaca de piele in anul 3. A mers o colega cu mine pentru a-si da aprobarea, aveam incredere in gusturile ei :). Intram in Universitate unde se pregateste o expozitie pentru a doua zi. Oricum voi reveni si luni fiindca trebuie sa-mi iau diploma. Aah…nu stiati?! Nu mi-am luat-o inca, cred ca a facut pui. Din nou multe amintiri, de la cursuri, de la seminarii, de la examene, de la bufet, de nicaieri. Plecam si ne indreptam catre Miorita. Peste drum de Universitate este Club Planet, alt loc unde petreceam timpul la greu. Aici aveam si bere, nu doar suc si cafea intinsa ca la bufet :). Trecem pe langa Teatrul Dramatic, pe langa Prefectura. De-a lungul drumului ne insotesc teii ca niste martori la un eveniment de gala. Orasul asta e plin de tei, parfumul lor te imbie parca la visare, la poezie. Ajung la Parfumul teilor, asa se numeste zona, o smucesc pe Daniela si o trec printre blocuri pentru a-i arata unde am stat in anul 2. I-arat blocul unde toata lumea stia ca ma cheama Dan. Nu m-am obosit niciodata sa ii contrazic, oricum nu prea stateam pe acasa. Deja se intuneca. Ne oprim sa mancam ceva, timp in care ii povestesc Danielei cateva intamplari din facultate. Terminam de mancat si ne indreptam spre masina. Dam o tura prin oras, spre Micro 39, locul unde am stat in anul 4. Pana acolo trecem pe la Potcoava, prin Mazepa, prin Tiglina 3. Dam un mic ocol pe la Tribunal ca sa mergem pe la blocul unde am stat in primul an. Mi-aduc aminte de primul semestru, cand inca nu ma adaptasem la loc si oameni, cand incercam sa gasesc un motiv sa ma intorc la Calarasi si sa continuu cu trupa acolo. Erau doar pretexte. Noroc cu ai mei. Parca mi-o si amintesc pe mama cum, mai ferma ca niciodata a pus piciorul in prag si a zis nici sa nu ma gandesc sa plec de-acolo. Si nu m-am mai gandit. Si ce bine a fost! Ce ani frumosi, ce timpuri, ce oameni, ce povesti! Trecem pe langa stadion si pe langa inca un loc unde mi-am petrecut foarte mult timp, apartamentul unei colege. Cate nopti (ne)pierdute, cate rasete, cate “certuri” :)! Mergem spre Micro 39 si ne oprim la piata. Coboram si o luam usor printre magazine. Ma ratacesc putin, nu mai gasesc scara, oricum e deja intuneric si parca toate scarile arata la fel. In sfarsit gasesc locul. Imi amintesc cum aici au venit prietenii de la Calarasi si am stat 8 insi in 2 camere, una mai mica decat cealalta. Ziua a doua se apropie de sfarsit si ne indreptam cu pasi repezi catre ziua plecarii asa ca mergem sa facem nani.

Luni, 2 Iunie

8:30 dimineata, dau un telefon si stabilesc o intalnire cu fosta mea colega de trupa. Ne vedem la o cafea, e neschimbata. Trebuia sa ne vedem cu o seara in urma dar planurile au fost date putin peste cap. E deja mamica, are 2 copii, dar pe bune daca se vede. Ne aducem aminte de anii de atunci, de vizite la Brasov la Gaudeamus, de inregistrari la Bucuresti, de cantari in diverse locuri. Si asta printre detalii legate de vietile noastre actuale. Sarim dintr-una-ntr-alta ca din Cola-n Fanta. Foarte ciudat, e printre putinele persoane cu care vorbesc ca si cum nu ne-am auzit de ieri. Timpul trece mult prea repede si ea trebuie sa plece la munca. Ne luam la revedere si ma indrept spre apartament de unde o iau pe Daniela pentru a da o ultima tura prin oras. Luam intai la pas faleza si-i povestesc cum mai treceam cu bacul la un gratar pe partea cealalta, cum ma plimbam de-a lungul Dunarii cu prietenii sau prietenele. Urmatoarea destinatie, Universitatea, pentru a-mi ridica diploma. Gata, de azi sunt si eu legal! Cand ies din Universitate si ma uit la ceas e ora 1:00. Se aude Valurile Dunarii si zambesc. Nu, nu am facut o greseala gramaticala, este valsul care se aude la ora fixa de vizavi de Universitate. Si din nou totul pare o atmosfera de vacanta. Purcedem apoi spre camine unde ii arat Danielei locul pe unde mergeam la petreceri sau la alte fapte necurate :). Dam o tura apoi prin gradina publica unde ne bucuram de soare. La fantana din mijloc acum este muzica…din nou…atmosfera de vacanta. Se vede Dunarea si de aici. Si aici sunt tei. Ca peste tot. Ne urcam in masina si ne indreptam spre locul unde am stat in anul 3. Trecem pe langa Club S, discoteca unde petreceam sambata noaptea. Tot acolo e si Casa de Cultura a Studentilor, unde faceam repetitii de mama focului si participam la cercuri literare de poezie. Inca 2-3…sute de amintiri pe secunda, timpul trece. Cea din urma destinatie, casa de care ziceam mai devreme. E aproape la fel, acelasi gard, aceeasi culoare, acelasi cais in fata casei. Doamne cate amintiri am si de aici. Iarna, prea putine ore state acasa si din acest motiv (plus lene) nici nu mai faceam focul in soba. Va imaginati cat era de frig? Intr-o noapte am lasat apa in cana de un deget si a doua zi dimineata avea o pojghita de gheata subtire deasupra. Am dormit odata pe canapeaua desfacuta cu inca trei prieteni, cu plapuma pana sub nas aproape la propriu unul intr-altul :))). Mi-aduc aminte si de o oglinda mare pe perete, de o musca beata care se dadea cu capul de ea de cateva ori surprinsa si nedumerita in acelasi timp ca nu poate sa treaca :)). Multe amintiri, multa nostalgie, multi tei. Fac o poza si ma urc din nou in masina. De data asta cu destinatia Bucuresti. Trec din nou pe Brailei, pe langa Potcoava, pe langa tribunal. Opresc la semafor si vad in dreapta papadia, fantana cu iz de vacanta si care imi aminteste de concertele din fata de la Hotel Sofin. Se face verde si Daniela calca pedala. Ne indreptam spre iesirea din Galati. Privesc pierdut pe geam, spre nicaieri. Am ochii putin umezi, probabil de la aerul conditionat…vad din nou ca un filmulet tot ce am trait in cei 4 ani, de la bucurie la tristete, de la petreceri la examene, povesti de dragoste, povesti de viata…Masina merge, Dunarea ramane in urma dar curge prin mine, teii raman in spate dar parfumul lor ma umple, doar nostalgia nu ma paraseste, ma insoteste si acum…

Categories: Uncategorized

Leave a Reply